Costurile de producţie
Costul de producţie reprezintă totalitatea cheltuielilor
făcute de către producător pentru producerea, depozitarea şi vânzarea bunurilor
economice produse de către el.
O condiţie fundamentală este
aceea ca nivelul costului de producţie să fie inferior nivelului preţului de
vânzare al bunului produs, deoarece profitul
este o diferenţă între cele două (Pr = preţul de vânzare – costul de
producţie).
Când Pvz = Cpr - pragul de rentabilitate
Când Pvz = Cpr - pragul de rentabilitate
Elementele de bază ale costului
producţiei sunt:
▪cheltuieli materiale de
producţie (materii prime, materiale, combustibili, amortizarea capitalului fix,
reparaţii, depozitare, etc.) – CM
▪cheltuieli salariale (+CAS,
ajutor de şomaj) – CS
▪alte cheltuieli (amenzi,
penalizări plătite, cheltuieli de protocol, chirii) – AC
▪cheltuieli totale (CT): CM + CS
(+AC) = CT
După modificarea lor în raport cu
volumul producţiei distingem:
▪costuri variabile (CV): se
modifică în proporţii diferite şi în acelaşi sens cu volumul fizic al
producţiei.
Ex.: consumul de materii prime, combustibil, salarii directe, etc.
Ex.: consumul de materii prime, combustibil, salarii directe, etc.
▪costuri fixe (CF): volumul lor
este considerat ca rămânând constant până la o anumită limită a volumului fizic
al producţiei. Ex.: chirii, încălzire, salarii indirecte, dobânzi, etc.
▪costuri totale (CT): CV + CF =
CT
Tipologia costurilor de producţie
În analiza economică se operează
cu trei indicatori ai costurilor:
a. costul global: cuprinde
ansamblul cheltuielilor corespunzătoare unui volum de producţie dat. Costul
global poate fi fix, variabil şi total.
b. costul mediu (unitar): se
obţine prin raportarea CT la producţia obţinută (Q).
▪costul
fix mediu (CFM): CFM = CF/Q
▪costul
variabil mediu (CVM): CVM = CV/Q
▪costul
total mediu (CTM): CTM = CT/Q = CF+CV/Q = CF/Q +CV/Q = CFM + CVM
c. costul marginal (Cmg):
reprezintă sporul de cheltuieli totale antrenat de obţinerea unei unităţi
suplimentare de produs sau servicii:
Cmg
= DCT/DQ = DCF+DCV/DQ
Eficienţa economică
Eficienţa economică se exprimă ca
raport între rezultatul activităţii, exprimat prin valoarea brută sau netă a
producţiei obţinute şi efortul depus exprimat prin cantitatea/valoarea
factorilor de producţie utilizaţi.
Principalii indicatori ai
eficienţei economice sunt:
a. Randamentul factorilor de
producţie:
Rfp = Valoarea producţiei (venitul)/Consumul de FP
- în acest caz se urmăreşte maximizarea indicatorului
Rfp = Valoarea producţiei (venitul)/Consumul de FP
- în acest caz se urmăreşte maximizarea indicatorului
b. Consumul specific de factori:
Cspf = Consumul de factori/Valoarea producţiei (venituri)
- în acest caz se
urmăreşte minimizarea indicatorului
c. Rentabilitatea întreprinderii:
Pr/K x 100; Pr/CA x 100
d. Productivitatea muncii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu