duminică, 22 ianuarie 2012

Costurile de productie


Costurile de producţie


Costul de producţie reprezintă totalitatea cheltuielilor făcute de către producător pentru producerea, depozitarea şi vânzarea bunurilor economice produse de către el.

O condiţie fundamentală este aceea ca nivelul costului de producţie să fie inferior nivelului preţului de vânzare al bunului produs, deoarece profitul este o diferenţă între cele două (Pr = preţul de vânzare – costul de producţie). 
Când Pvz = Cpr - pragul de rentabilitate

Elementele de bază ale costului producţiei sunt:
▪cheltuieli materiale de producţie (materii prime, materiale, combustibili, amortizarea capitalului fix, reparaţii, depozitare, etc.) – CM
▪cheltuieli salariale (+CAS, ajutor de şomaj) – CS
▪alte cheltuieli (amenzi, penalizări plătite, cheltuieli de protocol, chirii) – AC
▪cheltuieli totale (CT): CM + CS (+AC) = CT

După modificarea lor în raport cu volumul producţiei distingem:
▪costuri variabile (CV): se modifică în proporţii diferite şi în acelaşi sens cu volumul fizic al producţiei. 
Ex.: consumul de materii prime, combustibil, salarii directe, etc.
▪costuri fixe (CF): volumul lor este considerat ca rămânând constant până la o anumită limită a volumului fizic al producţiei. Ex.: chirii, încălzire, salarii indirecte, dobânzi, etc.
▪costuri totale (CT): CV + CF = CT


Tipologia costurilor de producţie   
În analiza economică se operează cu trei indicatori ai costurilor:
a. costul global: cuprinde ansamblul cheltuielilor corespunzătoare unui volum de producţie dat. Costul global poate fi fix, variabil şi total.

b. costul mediu (unitar): se obţine prin raportarea CT la producţia obţinută (Q).
            ▪costul fix mediu (CFM): CFM = CF/Q
            ▪costul variabil mediu (CVM): CVM = CV/Q
            ▪costul total mediu (CTM): CTM = CT/Q = CF+CV/Q = CF/Q +CV/Q = CFM + CVM
c. costul marginal (Cmg): reprezintă sporul de cheltuieli totale antrenat de obţinerea unei unităţi suplimentare de produs sau servicii:
            Cmg = DCT/DQ = DCF+DCV/DQ




Eficienţa economică

     Eficienţa economică se exprimă ca raport între    rezultatul activităţii, exprimat prin valoarea brută sau netă a producţiei obţinute şi efortul depus exprimat  prin cantitatea/valoarea factorilor de producţie utilizaţi.

Principalii indicatori ai eficienţei economice sunt:
a. Randamentul factorilor de producţie: 
Rfp = Valoarea producţiei (venitul)/Consumul de FP
- în acest caz se urmăreşte maximizarea indicatorului
b. Consumul specific de factori: Cspf = Consumul de factori/Valoarea producţiei (venituri)
- în acest caz se urmăreşte minimizarea indicatorului
c. Rentabilitatea întreprinderii: Pr/K x 100; Pr/CA x 100
d. Productivitatea muncii




  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu